naiadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAIÁDĂ, naiade, s. f. (
Mitol.) Nimfă a izvoarelor, a fântânilor și a apelor curgătoare. [
Pr.:
na-ia-] – Din
fr. naïade.naiadă (Dicționar de neologisme, 1986)NAIÁDĂ s.f. (
Mit.) Nimfă, divinitate a izvoarelor și a râurilor. ♦ (
Fig.) Femeie foarte frumoasă, grațioasă. [Pron.
na-ia-. / < fr.
naïade, it.
naiadi, cf. lat., gr.
naias].
naiadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)NAIÁDĂ s. f. (mit.) nimfă a izvoarelor și a râurilor. ◊ (fig.) femeie foarte frumoasă, grațioasă. (< fr.
naïade)
naĭadă (Dicționaru limbii românești, 1939)* naĭádă f., pl.
e (vgr.
naĭás, -ádos, d.
náo, curg; lat.
náias, náiadis).
Mit. Ninfă de rîurĭ și izvoare:
naĭadele eraŭ fiĭcele luĭ Joĭe. V.
driadă, nereidă.naiadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)naiádă s. f.,
g.-d. art. naiádei; pl. naiádenaiadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)naiadă f.
Mit. nimfă de ape și de izvoare.