năzăritură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂZĂRITÚRĂ, năzărituri, s. f. (
Pop.) Năzărire. –
Năzări +
suf. -tură.năzăritură (Dicționaru limbii românești, 1939)năzăritúră f., pl.
ĭ. Lucru năzărit, închipuire.
năzăritură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năzăritúră (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. năzăritúrii; pl. năzăritúri