năvălitor - explicat in DEX

năvălitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

năvălitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
năvălitór, -oáre adj. și s. Care năvălește, invadează.

năvălitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
năvălitor a. și m. care dă năvală.