năvădi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV.
Tranz. (La războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [
Var.: (
reg.)
nevedí, nividí vb. IV] – Din
sl. navoditi.năvădi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)năvădí (năvădésc, năvădít), vb. – A urzi, a dispune urzeala. –
Var. năvedi, nevedi. Mr. năvădire, megl. năviies. Sl. navesti, navedą „a duce” (Miklosich,
Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 460; Miklosich,
Lexicon, 398),
cf. dovedi, izvodi. –
Der. năvădit, s. n. (urzeală);
năvăditură, s. f. (urzit).
Megl. provine direct din
bg. navijă.năvădi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năvădí (a ~) (a țese) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. năvădésc, imperf. 3
sg. năvădeá; conj. prez. 3
să năvădeáscă