năvârlios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (
Reg.) Apucat de convulsii epileptice;
p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [
Pr.:
-li-os] –
Năvârlii +
suf. -os.năvârlios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năvârliós (
reg.)
(-li-os) adj. m.,
pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioásenăvârlios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)năvârlios a. năbădăios.