năvârlii (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂVÂRLÍI s. f. pl.(
Reg. și
fam.) Convulsii epileptice;
p. ext. toane, năbădăi, furii. –
Cf. bg. navărleia se.năvârlii (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năvârlíi (
reg.)
s. f. pl.,
art. năvârlíilenăvârlii (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)năvârlii f. pl. năbădăi:
femeia are năvârlii grozave CAR. [Formă intensivă din
vârlì (v.
svârlì)].