năutiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂUTÍU, -ÍE, năutii, adj. De culoarea semințelor de năut; gălbui. [
Pr.:
nă-u-. –
Var.: (
reg.)
nohutíu, -ie adj.] –
Năut +
suf. -iu.năutiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năutíu (nă-u-) adj. m.,
f. năutíe; pl. m. și
f. năutíinăutiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)năutiu a. de coloarea năutului: galben deschis.