născare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NĂSCÁRE,născări, s. f. (Pop.) Naștere. ◊ Loc. adj. și adv. Din născare = din naștere. – Naște + suf. -are.
născare(Dicționaru limbii românești, 1939) născáre f. (var. d. naștere. Cp. cu crezare, prezare, vînzare). Din născare, din naștere, congenital: boala din născare leac nu maĭ are (Prov.).
născare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) născáre (pop.) s. f., g.-d. art. născắrii; pl. născắri
născare(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) născare f. naștere: din născare.