năsădi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele);
p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦
P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din
sl. nasaditi.năsădi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)năsădí (năsădésc, năsădít), vb. –
1. A face clăi de snopi, a strînge recolta în grămezi. –
2. A aduna, a strînge, a îngrămădi. –
3. (
Refl.,
Trans.) A se închega.
Sl. nasaditi „a planta” (Miklosich,
Slaw. Elem., 412; Cihac, II, 323; Conev 72),
cf. bg. nasaždam. –
Der. năsad, s. n. (materie în descompunere);
năsadă, s. f. (claie, recoltă pregătită pentru treieriș),
cf. sl. nasadŭ.năsădi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năsădí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. năsădésc, imperf. 3
sg. năsădeá; conj. prez. 3
să năsădeáscă