nărtilă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NĂRTÍLĂ s. m. sg. (Reg.) Năsăilă. – Cf. nărtos.
nărtilă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !nărtílă (reg.) s. m., g.-d. lui nărtílă