nărăvì - explicat in DEX

nărăvi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

nărăvi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nărăvì v. a căpăta un nărav, a se obișnui (luat în sens rău).