năpusti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV.
1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna.
2. Tranz. (
Înv. și
reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din
sl. napustiti.năpusti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)năpustí (năpustésc, năpustít), vb. –
1. A părăsi, a lăsa, a abandona. –
2. (
Refl.) A se repezi, a se arunca asupra. –
3. (
Maram.) A slobozi, a lăsa liber.
Sl. napustiti „a porunci” (Tiktin). –
Der. năpust, s. n. (abandon;
Trans., spiriduș, stafie).
năpusti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!năpustí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se năpustéște, imperf. 3
sg. se năpusteá; conj. prez. 3
să se năpusteáscănăpustì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)năpustì v.
1. a părăsi cu totul:
îl năpusti într’un pom înalt ISP.;
2. a năvăli:
să năpustească în haiducii ungurești NEGR. [Slav. NAPUSTITI, a trimete la].