năprui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NĂPRÚI, -IE,năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.
năprui(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) năprúi (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprúi; adj. f., s. f. năprúie, pl. năprúi