năprăsnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂPRĂSNICÍE, năprăsnicii, s. f. (Rar) Violență, cruzime. –
Năprasnic +
suf. -ie.năprăsnicie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)năprăsnicíe,
năprăsnicíi, s.f. (înv.)
1. ceea ce este neașteptat, neprevăzut, spontan.
2. silnicie, violență.
3. grozăvie, urgie.
năprăsnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năprăsnicíe (
înv.)
(nă-prăs-) s. f.,
art. năprăsnicía, g.-d. art. năprăsnicíei; pl. năprăsnicíi, art. năprăsnicíile