năplăială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))NĂPLĂIÁLĂ, năplăieli, s. f. (
Reg.) Căldură foarte mare; zăduf. ♦ Fierbințeală, febră. – Din
năplăi +
suf. -eală.năplăială (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)năplăială f. apăsare grea în somn, vis urît.
năplăĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)năplăĭálă f., pl.
ĭelĭ. Olt ș.a. Zăduf.
Fig. Opresiune în vis (fr.
cauchemar). V.
siclet.