năpârstoc - explicat in DEX

năpârstoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, subst. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

năpârstoc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
năpârstoc, năpârstoci s. m. 1. copil mic. 2. (peior.) bărbat mic de statură.

năpârstoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
năpârstóc¹ (persoană) (fam.) s. m., pl. năpârstóci

năpârstoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpârstoc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
năpârstoc n. Mold. degetar fără fund. [Slav. NAPRŬSTŬKŬ, din PRŬSTŬ, deget].