năpârcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori
(Anguis fragilis). ♦
P. gener. (
Reg.) Șopârlă.
2. (
Pop.) Viperă. ◊
Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid.
3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase.
II. P. anal. (
Reg.)
1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci.
2. Luntre mică și îngustă. [
Pl. și: (
reg.)
năpârce] –
Cf. alb. neperke, nepertke.năpârcă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)năpấrcă, năpârci, s.f. – Specie de șopârlă lipsită de membre, acoperită cu solzi strălucitori (Anguis fragilis); șarpe orb, șarpe de sticlă. Semnalată în Maramureș, în M-ții Rodnei, Valea Vaserului, Igniș, Pietrosul Rodnei. Are ca habitat optim fânațele montane, din care cauză multe exemplare sunt tăiate în perioada cositului (Ardelean, Bereș 2000: 112). – Cuvânt autohton (Russu, Brâncuși, Rosetti), cf. alb. neperke.
năpârcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năpấrcă s. f.,
g.-d. art. năpấrcii; pl. năpấrcinăpârcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)năpârcă f.
1. soiu de șarpe neveninos
(Coluber); 2. fig. femeie rea. [Albanez NEPĂRKĂ].