nămi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂMÍ vb. IV
v. năimi.nămi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)nămí, nămesc, (nămní), vb. refl. – A se tocmi, a se angaja cu plata pentru o anumită perioadă: „Eu cu cât nu m-oi plăti, / Slujnicuță m-oi nămi” (Bârlea 1924 II: 66). – Din năiem (înv., „chirie” < sl.) (DEX).