nălucitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. (Rar) Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. –
Năluci +
suf. -tor.nălucitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nălucitór adj. m.,
pl. nălucitóri; f. sg. și
pl. nălucitoáre