năimitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (
Reg.) Persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [
Pr.:
nă-i-] –
Năimi +
suf. -tor.năimitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năimitór (
înv.)
(nă-i-) s. m.,
pl. năimitóri