năfurică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂFURÍCĂ, năfurici, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze penate și cu flori gălbui, dispuse în capitule mici; peliniță
(Artemisia annua). –
Cf. nafură.năfurică (Dicționaru limbii românești, 1939)năfurícă f., pl.
ele (dim. d.
nafură). Peliniță.
năfurică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năfurícă s. f.,
g.-d. art. năfurícii; pl. năfuríci