năframă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂFRÁMĂ, năframe, s. f. Bucată de pânză de in, cânepă, bumbac, borangic etc. tivită pe margini și adesea împodobită cu cusături, folosită ca basma, batistă, ștergar etc. – Din
tc. mahrama.năframă (Dicționaru limbii românești, 1939)năfrámă V.
maramă.năframă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)năfrámă, năframe, s.f. –
1. Batic, pânzătură.
2. Batistă; șărincuță, pânzăturică, japcandău. – Din tc. mahrama.
năframă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năfrámă (nă-fra-) s. f.,
g.-d. art. năfrámei; pl. năfrámenăframă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)năframă f. Mold.
1. broboadă:
năframă de mătase; 2. basma:
un sol de pace c´o năframă ’n vârf de băț EM.;
3. pânză fină:
o măsuță cu năframă acoperită AL.;
4. fig. mustrare:
ai căpătat o năframă ? [V.
maramă].