năfrămuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NĂFRĂMÚȚĂ,năfrămuțe, s. f. Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.
năfrămuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) năfrămúță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămúței; pl. năfrămúțe