nădușeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂDUȘEÁLĂ, nădușeli, s. f. 1. Faptul de
a năduși (
1) nădușire; (
concr.) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare; sudoare, transpirație. ◊
Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile =
a) a munci din greu (transpirând din abundență);
b) a fi cuprins de spaimă, de emoție.
2. (
Pop.) Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, caniculă. –
Năduși +
suf. -eală.nădușeală (Dicționaru limbii românești, 1939)nădușeálă f., pl.
elĭ (d.
nădușesc).
Munt. Sudoare:
m’aŭ trecut nădușelile de frică.nădușeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nădușeálă s. f.,
g.-d. art. nădușélii; pl. nădușélinădușeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nădușeală f. sudoare:
a-l trece nădușelile, a munci din greu.