nădrăgar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂDRĂGÁR, nădrăgari, s. m. Nume depreciativ dat de țărani orășenilor. –
Nădrag +
suf. -ar.nădrăgar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nădrăgár (
pop.)
(nă-dră-) s. m.,
pl. nădrăgári