nădejde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊
Loc. adj. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. ◊
Loc. adv. De (sau
cu)
nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊
Loc. vb. A trage nădejde = a spera, a nădăjdui. ◊
Expr. În nădejdea... = în speranța..., bazându-se pe...
A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...).
A-și pune (sau
a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...).
Slabă nădejde = puțin probabil, nesigur. ♦ (
Concr.) Ceea ce dă încredere, certitudinea că se va realiza dorința cuiva. – Din
sl. nadežda.nădejde (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nădéjde (nădéjdi), s. f. –
1. Speranță. –
2. (Înv.) Așteptare.
Sl. (
bg.)
nadežda (Miklosich,
Lexicon, 401; Cihac, II, 208),
cf. ceh. nadĕže. –
Der. nădăjdui, vb. (a spera, a avea speranță);
nădăi, vb. (
Trans., a aștepta, a presimți, a prevedea), din
sl. nadĕjati; nădăjduitor, adj. (care speră);
desnădăjdui, vb. (a despera).
nădejde (Dicționaru limbii românești, 1939)nădéjde f., pl.
ĭ (vsl. [bg. sîrb. rus.]
nadéžda, d.
na-dĭeati sen, a spera. V.
nădăĭesc). Speranță.
A trage nădejde, a spera;
a-țĭ lua nădejdea, a nu maĭ spera.
Prov. În nădejdea slugiĭ, daĭ de fundu pungiĭ, bazîndu-te pe servitor, sărăceștĭ. – Și
nedejde (Vs.).
nădejde (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NĂDEJDE 1. Ioan N. (1854-1928,
n. Tecuci), publicist, sociolog și om politic român. A aderat la mișcarea socialistă, militând pentru revendicări general-democratice. Membru al Consiliului general al P.S.D.M.R. Principalul lider al „generoșilor”, care au părăsit în 1899 P.S.D.M.R., trecând în Partidul Național-Liberal. A condus revistele „Contemporanul”, „Revista socială”, „Lumea nouă” și „Voința națională”. Autor al unei „Istorii a limbii și literaturii române” și a unui „Dicționar latin-român”.
2. Sofia N. (1856-1946,
n. Botoșani), scriitoare și publicistă română. Sora pictorului Octav Băncilă și soția lui
N. (1). A colaborat la revista „Contemporanul” și la alte publicații socialiste. Autoare de nuvele („Din chinurile vieții”, romane („Robia banului”) și piese de teatru („O iubire la țară”), dezbătând probleme sociale și umanitare. Publicistica ei pledează cauza emancipării femeii.
nădejde (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NĂDEJDE, Iosif (1879-1930,
n. Pătulele,
jud. Mehedinți), publicist și om politic român. A colaborat la „Lumea nouă”, „România muncitoare”, militând pentru refacerea P.S.D.M.R. Din 1906 a lucrat în redacția ziarului „Adevărul”. Traduceri.
nădejde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nădéjde s. f.,
g.-d. art. nădéjdii; pl. nădéjdinădejde (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nădejde f. speranță:
a trage nădejde, a spera. [Slav. NADEJDA].