nădăjduì - explicat in DEX

nădăjdui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [Var.: (înv.) nădejduí vb. IV.] – Nădejde + suf. -ui.

nădăjdui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nădăjduì v. a spera.