năbușeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂBUȘEÁLĂ, năbușeli, s. f. (
Pop.) Căldură mare; zăduf, zăpușeală. –
Năbuși +
suf. -eală.năbușeală (Dicționaru limbii românești, 1939)năbușeálă V.
înăbușeală.năbușeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năbușeálă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. năbușélii; pl. năbușélinăbușeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)năbușeală f.
1. greutate de a respira;
2. aer năbușitor.