mielușel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIELUȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mielușei, -ele, subst. 1. S. m. și
f. Diminutiv al lui
miel; mieluș, mielușor, mieluț.
2. S. m. pl. Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. –
Miel +
suf. -ușel.mielușel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mielușél s. m.,
pl. mielușéi, art. mielușéiimielușel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mielușel m.
1. miel mic;
2. numele oltean al trifoiului (ale cărui flori mici alburii aduc cu lâna mielului).
mĭelușel (Dicționaru limbii românești, 1939)mĭelușél, -eá s., pl.
eĭ, ele. Mĭel saŭ mĭa mică.