mĭază - explicat in DEX

miază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MIÁZĂ¹, miaze, s. f. Nume dat bolilor provocate de larvele unor insecte care se localizează în diferite țesuturi sau cavități. – Din it. miasi.

miază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MIÁZĂ² s. f. sg. (Înv. și pop.) Mijloc (al zilei sau al nopții). ◊ Expr. Ziua (la) miaza mare = în plină zi, la amiază. – Lat. media.

miază (Dicționar de neologisme, 1986)
MIÁZĂ s.f. (Med.) Boală provocată de larvele unor muște, care se localizează în diferite țesuturi sau cavități. [Pron. mi-a-. / < fr. myiase, cf. gr. myia – muscă].

miază (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MIÁZĂ s. f. plagă superficială provocată de larvele unor muște. (< fr. myiase)

miază (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
MIÁZĂ s. f. v. amiază.

miază (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
miáză, s.f. – În expr. miază cale = la mijlocul drumului, jumătate de cale. Medie. – Lat. media.

miază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
miáză¹ (boală) (mi-a-) s. f., g.-d. art. miázei; pl. miáze

miază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
miáză² (mijloc al zilei/al nopții) (înv., pop.) (mia-) s. f.

mĭază (Dicționaru limbii românești, 1939)
mĭază-, V. mează-.