mĭarță - explicat in DEX

miarță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MIÁRȚĂ, miarțe, s. f. (Pop.) Ființă pipernicită; stârpitură. [Pl. și: mierțe] – Et. nec.

miarță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
miárță (stârpitură) (pop.) (miar-) s. f., g.-d. art. miárței/miérței; pl. miárțe/miérțe

miarță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
miarță f. ceva mare cât o merță: o miarță de copil ISP.

mĭarță (Dicționaru limbii românești, 1939)
mĭárță, smĭárță și zmĭárță f., pl. ĭerțe. Munt. Fam. Copil mic: el nu era atuncĭ de cît [!] o mĭarță de copil.