mățar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂȚÁR, mățari, s. m. (Rar) Persoană care pregătește și vinde mațe (pentru cârnați). –
Maț +
suf. -ar.mățar (Dicționaru limbii românești, 1939)mățár m. (d.
maț). Lucrător la mățărie. Negustor de mațe pentru cîrnațĭ.
mățar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mățár (rar)
s. m.,
pl. mățári