mătăuz - explicat in DEX

mătăuz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MĂTĂÚZ, mătăuze, s. n. Mănunchi de busuioc, cu care preotul stropește cu agheasmă; sfeștoc, pămătuf. ♦ (Reg.) Bețigaș la capătul căruia se află un ghemotoc de cârpe sau de câlți și care are diverse întrebuințări. – Et. nec.

mătăuz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
mătăúz (mătăúze), s. n. – 1. Sfeștoc. – 2. Perie. – Var. (Trans.) mătăhuz. Sl. motvązŭ „legătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 381; Cihac, II, 189; Byhan 322), cf. rus. motovjaz „fir”, pol. motowąz „șirul de la depănătoare”; sau mai probabil din rus. metúza „pai de secară”.

mătăuz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mătăúz s. n., pl. mătăúze

mătăuz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mătăuz n. stropitor cu aiasmă.