măturoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂTURÓI, măturoaie, s. n. Augmentativ al lui
mătură (
1); mătură mare;
spec. mătură de nuiele (folosită la țară); târn
1. –
Mătură +
suf. -oi.măturoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măturói s. n.,
pl. măturoáie