măturar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂTURÁR, măturari, s. m. Persoană care face sau vinde mături (
1). –
Mătură +
suf. -ar.măturar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măturár (rar)
s. m.,
pl. măturári