mătuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂTUÍRE, mătuiri, s. f. Operație de prelucrare a suprafeței unui obiect, prin care acesta devine mat
2. – Din
mat2.mătuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mătuíre s. f.,
g.-d. art. mătuírii; pl. mătuíri