măsurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂSURÁRE, măsurări, s. f. Acțiunea de
a (se) măsura; determinare a valorii unei mărimi; măsură (
I, 1), măsurătoare, măsurat
1. –
V. măsura.măsurare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MĂSURÁRE (‹
măsura)
s. f. Acțiunea de a măsura; determinare a valorii unei mărimi; măsură (
1), măsurătoare. ◊
M. directă =
m. efectuată prin compararea nemijlocită a mărimii de măsurat cu unitatea sa de măsură sau prin evaluarea directă a unui efect produs de mărimea respectivă. ◊
M. indirectă = determinare a valorii unei formule, în care se introduc valorile altor mărimi, obținute prin măsurări directe.
măsurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măsuráre s. f.,
g.-d. art. măsurắrii; pl. măsurắri