măslină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂSLÍNĂ, măsline, s. f. Fructul măslinului, comestibil, de culoare brună-verzuie, foarte bogat în ulei; olivă. – Din
sl. maslina.măslină (Dicționaru limbii românești, 1939)măslínă (vest) și
maslínă (est) f., pl.
e (vsl.
maslina, maslin, d.
maslo, unsoare; bg.
maslina, măslină. V.
maslu). Fructu măslinuluĭ (o bobiță), din care se stoarce unt-de-lemnu.
măslină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măslínă s. f.,
g.-d. art. măslínei; pl. măslínemăslină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măslină f. rod cu sâmbure din care se extrage untdelemn:
măsline de Tesalia. [Slav. MASLINA, din MASLO, unsoare].