măselar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂSELÁR, măselari, s. m. (
Reg.)
1. (
Bot.) Măselariță.
2. Nume dat diferitelor părți ale unor obiecte sau unelte. – Din
măsea +
suf. -ar.măselar (Dicționaru limbii românești, 1939)măselár m. (d.
măsele). Numele pop. al luniĭ Aŭgust (Rar.) Măselariță.
măselar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măselár (plantă) (
reg.)
s. m.,
pl. măselári