măscărici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂSCĂRÍCI, măscărici, s. m. 1. Actor de comedie în teatrul popular (de circ, de bâlci etc.) care execută și numere de acrobație, muzicale, de dresură etc.; saltimbanc, paiață, clovn. ♦ Epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol.
2. (În evul mediu) Persoană angajată la curțile regale sau senioriale pentru a amuza asistența; bufon. –
Măscări +
suf. -ici.măscărici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măscăríci s. m.,
pl. măscărícimăscăricĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)măscărícĭ m., pl. tot așa (d.
mascara).
Vechĭ. Bufon, paĭaț, clown.
Azĭ. Fig. Om neserios.