măsar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂSÁR, (
1)
măsari, s. m., (
2)
măsare, s. n. (
Reg.)
1. Tâmplar, dulgher.
2. Față de masă. –
Masă2 +
suf. -ar.măsar (Dicționaru limbii românești, 1939)măsár m. (după germ.
tischler, d.
tisch, masă).
Trans. Barb. Tîmplar.
măsar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măsár1 (tâmplar) (
reg.)
s. m.,
pl. măsárimăsar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măsár2 (față de masă) (
reg.)
s. n.,
pl. măsáremăsar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măsar m. Tr. tămplar. [Modelat după nemț. TISCHLER].