mărțână (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRȚẤNĂ, mărțâne, s. f. (
Pop.) Iapă slabă, bătrână; mârțoagă, gloabă. ♦ (
Reg.) Epitet injurios dat unei femei de moravuri ușoare. – Din
bg. mărcina.mărțână (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)mărțấnă, -e, s.f. –
1. Iapă slabă; mârțoagă, gloată. – Din bg. marcina.
mărțână (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărțấnă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. mărțấnei; pl. mărțấne