mărșăluitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRȘĂLUITÓR, mărșăluitori, s. m. Atlet specializat în proba sportivă de marș. [
Pr.:
-lu-i-] –
Mărșălui +
suf. -tor.mărșăluitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărșăluitór (-lu-i-) s. m.,
pl. mărșăluitóri