mărșălui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRȘĂLUÍ, mărșăluiesc, vb. IV.
Intranz. A se deplasa în marș; a mărșui. ♦
Fam. A face un drum lung, obositor. –
Marș +
suf. -ălui.mărșălui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărșăluí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mărșăluiésc, imperf. 3
sg. mărșăluiá; conj. prez. 3
să mărșăluiáscă