mărșui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂRȘUÍ,mărșuiesc, vb. IV. Intranz. A mărșălui. – Marș + suf. -ui.
mărșui(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mărșuí(a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșuiésc, imperf. 3 sg. mărșuiá; conj. prez. 3 să mărșuiáscă