mărăraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRĂRÁȘ s. m. 1. Diminutiv al lui
mărar. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion-de-apă (sau -de-baltă)
(Oenanthe aquatica). –
Mărar +
suf. -aș.mărăraș (Dicționaru limbii românești, 1939)mărăráș m. O plantă umbeliferă acŭatică (
oenánthe phellándrium saŭ
phellándrium aquáticum)
mărăraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărăráș s. m.