mărăcinet(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂRĂCINÉT,mărăcineturi, s. n. (Rar) Mărăciniș. – Mărăcine + suf. -et.
mărăcinet(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mărăcinét (rar) s. n., pl. mărăcinéturi