mărândău (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
mărândắu, -i, (mărăndău), s.m. – (înv.) Copil din flori; șpur, coptíl (ALR 1969: 199): „Și dacă nu zii horind și râzând, apoi fac fetile mărândău..” (Bilțiu 2001: 231). – Cf. morândău (MDA).