măruț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂRÚȚ, -Ă,măruți, -e, adj. (Pop.) Mărișor. – Mare1 + suf. -uț.
măruț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mărúț (pop.) adj. m., pl. mărúți; f. mărúță, pl. mărúțe