mărunți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRUNȚÍ, mărunțesc, vb. IV.
Tranz. A tăia, a fărâmița, a rupe, a împărți, a sfărâma în bucăți mici; a pisa. ◊
Loc. adv. Pe mărunțite = cu mișcări scurte și repezi. – Din
mărunt.mărunți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărunțí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mărunțésc, imperf. 3
sg. mărunțeá; conj. prez. 3
să mărunțeáscămărunțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mărunțì v. a face mărunt:
1. a micșora, a scurta;
2. a tăia în mici bucăți, a sfărâma, a pisa.